Phoenixmission.org

_{^{by Liana SAXONE-HORODI - Israel}}

_{^{"Netezeşte-mi calea, Doamne}}

_{^{Prea trecui prin multe toamne}}

_{^{Şi puţine primăveri}}

_{^{Până mai alaltăieri”.}}

_{^{Felix Caroly}}

_{^{Dacă cineva mă întreba: “Iţi place poezia?”, îi răspundeam cu sinceritate, că, odată, eram “blocată” pe “Peneş Curcanul”.  Mă suiam pe patul meu de copil, transformat in scenă, şi incepeam să recit cu patos, de cred ca săreau roşiile si castravetii de pe tejghelele din Piaţa Amzei, peste drum de blocul unde locuiam.}}

_{^{De ce v-am spus această poveste? Pentru că am vrut să încep cu o „picătură” de umor. Poeziile lui Felix, din volumul „Cărarea tăinuită” sunt triste, la fel de triste ca şi prefaţa volumului, semnată de Rodica Grindea.}}

_{^{Întotdeauna am apreciat textele scrise de Rodica dar, de astă dată, s-a întrecut pe sine însăşi. Până şi titlul pe care l-a ales pentru Prefaţă, nu cred că putea să fie un altul mai potrivit: ”Sinceritate şi singularitate”. Dragostea care o nutreşte pentru partenerul ei de viaţă au făcut-o să intuiască minunat acel „aici” şi „acolo”, „acum” şi „atunci” al lui Felix.}}

_{^{„Chiar de la venirea în Israel - scrie Rodica în Prefaţă – scriitorul a constatat că printre bagaje, fără s-o fi făcut în mod conştient, i s-a <strecurat>, întrega experienţă trăită <acolo> (...) Oricum, a avut nevoie de acest liman, de acest <acasă> mult visat, pentru a se putea reînrădăcina şi a-şi putea reaşeza existenţa”.}}

       _{^{Ce frumos sună acest „acasă”! Chiar aşa cum scrie Rodica, despre acei scriitori, care  „când şi-au dat seama că poate au ajuns prea târziu <acasă>, şi că de fapt, miturile auzite şi nutrite la depărtare, se distanţează cu fiecare clipă de realitatea pe care au găsit-o <acum> şi <aici>, exprimarea acestei <descoperiri> a devenit o adevărată sfâşiere”.  Printre cei care au ajuns târziu şi au descoperit că Israelul nu-i ţara unde „câinii umblă cu covrigi în coadă”  se numără şi Felix Caroly . De aici se explică tristeţea care emană din fiecare poezie a sa. Cum scrie prefaţatoarea, Felix „nu a ezitat să-şi exprime în poezie dureroasele constatări care au atins, într-un la  fel de scurt timp, un nivel emoţional incandescent şi nu au putut fi zăgăzuite de sinceritatea artistului”.}}

_{^{Dacă astăzi, cineva m-ar întreba „Îti place poezia?”, fără să mă gândesc de două ori, i-aş răspunde „Da !”. Talentele descoperite la poeţii de limbă română din Israel m-au făcut să uit de „Peneş Curcanul” şi să vibrez la frumuseţea versurilor lor. Obiceiul de a declama atunci când citesc un volum de versuri mi-a rămas însă, numai aşa pot gusta savoarea lor. Şi aşa, am început să citesc recentul volum „Cărarea tăinuită” al lui Felix Caroly.  Cu fiecare poezie pe care o declamam mi se trezea în mine dorinţa de a o învăţa pe dinafară. O melodie devine nemuritoare atunci când devine „şlagăr”. Simţi savoarea unei poezii, atunci când reuşeşti să o memorezi. Şi, poeziile scurte, pline de înţelepciune, în care se vorbeşte despre existenţa noastră nu numai „acolo” şi „aici”, „atunci şi „acum”, ci şi „dincolo”, reuşeşti să le memorezi.}}

_{^{Departe de mine pretenţia de a mă considera critic literar, rămân veşnicul cititor care vibrează la frumuseţile versurilor pe care le citeşte. Şi cu cât înaintez în lectura poeziilor lui Felix Caroly simt nevoia să vă împărtăşesc un singur gând: „Citiţi-l şi...nu veţi regreta!”}}

_{^{Ca să vă conving, daţi-mi voie să vă transcriu una din poezii:}}

_{^{Am cam terminat}}

_{^{Am cam terminat cu ce-am de zis,}}

_{^{Gura mi-am bătut-o de pomană.}}

_{^{M-am târât alăturea de vis}}

_{^{Găzduind ce-i urmă peste rană.}}

_{^{Am cam terminat cu ce-o veni.}}

_{^{Anii mi-s în urmă, nu în faţă,}}

_{^{Cocârjat de sacul cu mânii,}}

_{^{Mi-s jumate om, în rest-paiaţă.}}

_{^{Ce-o urma...pedeapsă-o fi sau dar?}}

_{^{Cine ştie?...Eu, nu am habar!}}