|
Evenimentul Zilei
 Îl voi vota pe Traian Băsescu. Mărturisesc acest lucru deoarece mă consider un om liber şi nu văd niciun motiv pentru care azi, duminică, sau peste ani de zile, să nu spun ceea ce gândesc.
Acest anunţ nu angajează şi ziarul la care lucrez - mă sperie unanimitatea de orice fel, deci, inclusiv cea de păreri - fiind doar o opinie găzduită de pagina care chiar aşa se cheamă, Opinii. Dar, împreună cu scuzele pe care le datorez cititorilor pentru faptul că folosesc persoana întâi singular, simt nevoia să mai menţionez ceva: în acest an electoral, m-am bucurat că scriu aici şi nu în altă parte, întrucât la EVZ libertatea editorială şi independenţa nu par vorbe goale.
Votul pe care i-l voi da lui Traian Băsescu nu-l absolvă de toate greşelile sale, culminând, spre finalul mandatului, cu faptul că a părut a fi cel mai înverşunat adversar al său, punându-şi singur piedici care l-au transformat din preşedintele-candidat în „outsider”-ul de la turul doi.
Votul meu nu se bazează nici măcar pe o relaţie personală cu Traian Băsescu. L-am văzut în carne şi oase de două ori în viaţa mea. Prima oară s-a întâmplat acum cinci ani, pe holul redacţiei „Evenimentul zilei”, aflată pe atunci la Casa Presei. Am auzit zarvă pe culoar, am ieşit şi m-am trezit faţă în faţă cu cel care tocmai devenise preşedintele României cu o seară în urmă.
Învingătorul lui Adrian Năstase povestea cum a ajuns acasă şi i-a spus soţiei sale: „Maria, te-am făcut Prima Doamnă”. Am dat mâna cu el, mi s-a părut o strângere onestă şi bărbătească, am avut chiar impresia că mă recunoaşte - poate pentru că apărusem sporadic pe la televizor, că doar nu de la pozuţa mea din ghidul TV?! - şi atât.
Ulterior, ne-am mai văzut o dată, în redacţia ziarului „Compact”, pe unde a trecut după ce dăduse un interviu „Evenimentului zilei”. Asta-i tot.
Aş adăuga că nu mă dau în vânt după „succesurile” Elenei Băsescu, nu sunt şi n-am fost un admirator al politicienilor care îl sprijină pe Băsescu, mai cred că guvernarea cu PSD a fost o tâmpenie cu efect de bumerang.
În plus, nu există niciun avantaj material de pe urma căruia să pot fi suspectat că mi-aş „vinde” votul: n-am „standardul mediu” al lui Bogdan Chirieac. N-o duc rău, dar nici bine.
Stau cu chirie, leafa nu-mi va creşte pe criza asta, iar la Loto uit să joc. Îl voi vota pe Traian Băsescu nu pentru că ar fi vreun garant al libertăţii presei. Dar mi se pare că presa ostilă pe faţă preşedintelui a ajuns prea departe. De la programele Televiziunii de stat (care nu difuzează mesajul de Ziua Naţională al preşedintelui, în schimb reflectă generos ceremonia de comemorare a 1900 de ani de la bătălia de la Admaclisi doar pentru că e Mircea Geoană acolo), până la Realitatea şi la Antena 3, adevărul e trunchiat, deturnat, prins în ambuscadă şi executat fără proces.
Şi toate acestea, pe un ton isteric, „Revoluţie, soro!”, care ar fi amuzant, dacă n-ar fi trist, fiindcă ilustrează un mod de a face presă pe care speram să nu-l mai întâlnesc după plecarea lui Adrian Năstase, în 2004.
Sincer, nu-i mai cred nici dacă anunţă vreun seism, pe care, oricum, l-ar umfla ca pe Mircea Geoană, pe care nu-l văd preşedinte. Aşa că-l votez pe Băsescu.
|
