Phoenixmission.org

_{^{by Maria Uţa POPA}}

_{^{Motto:„Deşteptarea! / Viitorul este iubire! / Totul e iubire!  / Din totdeauna şi pentru totdeauna! / Cu iubire, spre viitor înainte!”}} 

_{^{Viitorul ne preocupă?}}

_{^{Pentru a crea viitorul, trebuie să creăm prezentul, iar ca prezentul SĂ FIE - nu doar să existe - trebuie SĂ FIE IUBIRE! Deci să trăim în prezent ca şi cum „Totul e iubire!” – oricum este adevărat – pentru că nici o creaţie nu poate exista fără iubire; chiar şi acolo unde ni se pare că nu este iubire, de fapt este un ţipăt disperat după iubire. Orice om care ni se pare că se poartă rău (?) - ce e acela rău, o faptă care nu corespunde noţiunii noastre despre bine, nu?; părintele când îşi ceartă copilul crede că face bine, oare copilul crede acelaşi lucru? – de fapt are în el o mare doză de non-iubire şi tot iubire caută, pe care de obicei noi nu i-o acordăm, îl considerăm rău şi nedemn de iubirea noastră.}}

_{^{Oare ne-a făcut cineva cu adevărat rău? Proverbul românesc spune „În tot răul e şi-un bine”. Acel „rău” care credem noi că ni s-a produs ne-a obligat la evoluţie pe care o doream, dar nu eram suficient de puternici să o urmăm. „Răul” ne-a dat puterea să ieşim din amorţeală – comoditatea noastră cea de toate zilele- şi în sfârşit să facem ceea ce puteam să facem de la bun început, dar fără „răul” respectiv nu ne-am creat binele pe care îl meritam şi după care tânjeam. „Dă, Doamne, mintea românului de pe urmă!”, nu?}}

_{^{Dă, Doamne, românului, iubirea cea de toate zilele! Întâi să se trezească şi să se iubească pe el, pentru calităţile pe care le are - şi le are -, şi-apoi dă-i minte să le folosească şi i-ai dreptul de a se plânge pentru ceea ce crede că nu are, că are tot ce-i trebuie chiar mai mult decât atât. Să coborâm în noi după iubire şi s-o aducem la suprafaţă – lumina vine din interior! Iubire, lumină totuna! Să începem prin a privi cu iubire tot ce atingem, conştienţi fiind că dacă noi suntem iubire totul automat devine iubire prin influenţă. Nu-i aşa că lumea este iubire? Noi suntem lumea, pentru că lumea este în interiorul nostru; în afară nu este decât o reflecţie a ceea ce deja este în interior. Dacă nu ne place imaginea, schimbăm decorul interior, şi gata, totul se schimbă. De ce spunem „mâncare ca la mama, acasă” ? De ce e mai bună deşi are aceleaşi ingrediente ca şi în altă parte? Pentru că în ea este iubirea mamei! Singura iubire necondiţionată din lumea asta - deocamdată aşa credem.}}

_{^{Orice gând este creator, fie bun, fie „rău”.}}

_{^{Atenţie, gând rău, nu răspund de urmări! – ar trebui să fim avertizaţi de propria conştiinţă. Orice problemă are soluţie, nu există imposibil, acolo unde este iubire. „Iubirea mută munţii din loc!”, deci voinţa înseamnă tot iubire, iar voinţa produce şi ştiinţa, niciodată invers, pentru că ştiinţa, creaţia este revelaţie, apare când vrem şi -culmea! - numai în momente de relaxare totală, momente de joacă. Toate marile descoperiri sunt un fel de Evrika!, apărute în baie, în vis, în grădina, la plimbare, nu în stare de tensiune (demonstraţie - cartea „Factorul Einstein”). Să ne jucăm de-a creaţia; pentru început să creăm viitorul, aici şi acum! Să creăm, nu să aşteptăm!}}

_{^{Am citat mai sus câteva proverbe, toate româneşti, deci ştim de mult, dar la ce ne-ajută că ştim dacă nu le folosim. Sunt aici de veacuri şi sunt disperate că le ignorăm şi nu le folosim ca să ne fie nouă bine, să creăm odată viitorul acela pe care-l visăm, îl dorim, îl merităm şi care nu mai are răbdare să aştepte tergiversările şi lamentările noastre de copii neajutoraţi; sunt handicapaţi care au reuşit; succesul lor: s-au concentrat asupra lucrurilor puţine pe care le puteau face şi nu le-au plâns pe cele - multe la ei, puţine la cei normali -, pe care nu le mai puteau face (noi de cele mai multe ori facem invers, ba mai mult ne plângem că nu putem fără nici un motiv ca în povestea cu drobul de sare) şi în plus l-au înmormântat pe „NU POT” şi l-au investit rege pe POT (toată colecţia „Supă de pui pentru suflet...”)}}

_{^{Totul e iubire!}}

_{^{Copilul meu m-a întrebat:}}

_{^{„Mamă, iubirea ce e?”}}

_{^{Căci toţi pe câţi i-am întrebat,}}

_{^{N-aveau nici o idee.}}

_{^{Trecând pe drumul lor grăbiţi,}}

_{^{S-au dus indiferenţi,}}

_{^{De stres şi griji păreau sfârşiti,}}

_{^{Din viaţa lor absenţi.}}

_{^{Vezi tu, copilul meu}}

_{^{Îţi spun,  iubirea e oriunde !}}

_{^{Tot Universul e al tău,}}

_{^{Doar să îl poţi pătrunde !}}

_{^{Toţi oamenii-au trăit cândva,}}

_{^{Iubirea-adevarată,}}

_{^{Dar îmbrăcară frica grea.}}

_{^{Şi îndoiala-i plată.}}                           

_{^{Priveşte-n jur cu ochii mari,}}

_{^{Priveşte foarte bine !}}

_{^{Nu căuta senzaţii tari,}}

_{^{Iubirea e în tine !}}

_{^{Poate-ai să cauţi peste tot,}}

_{^{Că nu mă crezi pe mine,}}

_{^{Răspunsuri. Eu nu pot,}}

_{^{Să te opresc pe tine.}}

_{^{Dar ai să afli într-o zi,}}

_{^{Sfârşit de amăgire,}}

_{^{Că tot ce trebuie, tu ştii,}}

_{^{De la-nceput pân' la sfârşit,}}

_{^{Din infinit în infinit,}}

_{^{„TOTUL e IUBIRE!"}}

_{^{Şi o floare...}}

_{^{„Cu o floare nu se face primăvara”, dar primăvara începe totuşi cu o floare, chiar şi o lumânare face lumină în beznă, iar oceanul din picături este format! De câte ori credem că suntem doar o lumânare, numai o floare sau numai o picătură, să ne imaginăm că suntem prima dintre ele şi nu singura.}}

_{^{Maria Uţa POPA}}

_{^{Târgu Mureş}}

_{^{1 ianuarie 2010}}